Doru Dinu Glăvan, s-a născut la 7 iune 1946 la Timișoara și a plecat dintre noi într-un sfârșit de octombrie recent, mai frumos ca oricând, de-acolo din orașul natal cu care se mândrea și pe care prin cuvântul scris ori transmis în eter l-a propulsat ca o emblemă printre orașele de referință ale României, în diverse domenii de activitate. Încă de când era elev la 14 ani, a început să publice în presa locală, consecvent vocației de a fi în slujba comunității la 18 ani devine oficial și colaborator în presa regională. Entuziasmul și profesionalismul său îl recomandă a fi cooptat ca și corespondent la 19 ani, al ziarului ,,Sportul popular” devenit după Revoluția din1989 ,,Gazeta sporturilor”. Calitățile sale de reporter sunt unanim apreciate și cunoscute, prilej de a fi angajat apoi cronicar sportiv al postului național de Radio, continuând în același timp să publice și în presa locală. Deasemeni din inițiativa și strădaniile lui împreună cu un grup de tineri iubitori de cultură, artă și nu numai înființează în 1995 la Reșița Fundația Radio Caraș Severin și tot datorită zbaterilor sale în 1996, Radio România Reșița , capătă statut oficial de Post Public Local al Societății de Radioteleviziune și emite pentru prima dată în eter. Un vis împlinit, Radio Reșița în fața căruia, nu poți decât a te minuna,,Ce capodoperă este Omul”. Sub conducerea sa, ajunge în scurt timp cel mai important Post Regional Radio, cu mare audiență, cu acoperire nu numai a teritoriului cărășan , ci și a teritoriilor locuite de români în Voivodina și pe Valea Timocului. El a avea harul de a uni spirite și caractere de a înțelege durerea celor ce scriu și plâng ca și noi în dulce limba română!
Dincolo de această biografie încărcată de o mulțime de evenimente, întâmplări fiecare cu doza de risc asumat specific jurnalistului de cursă lungă, dincolo de simbolul presei românești și reperul de moralitate și echilibru, eu l-am cunoscut pe OMUL cu sufletul risipit prin oameni în urmă cu vreo 7 ani la sediul din București , acolo unde m-a primit cu brațele deschise și generozitatea specifică bănățeanului. Se bucura de veștile aduse de la Timișoara, de acțiunile întreprinse în Vestul țării de Filiala UZPR ,,Valeriu Braniște” la al cărei botez a fost prezent. A fost primul care m-a încurajat și susținut, a promovat pe SITE UZPR, Proiectul cultural-artistic ,,Eminescu un vis în așteptare” propus la nivel european de Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest-Timișoara. Era un mare iubitor de Eminescu, poetul dar și jurnalistul. Îi mulțumesc din suflet, sper și am certitudinea că cei care l-am cunoscut și cei care i-au fost apropiați profesional vom scrie în continuare istoria clipei sau clipe istorice gândind la mentorul, prietenul și simbolul breslei noastre, DORU DINU GLĂVAN, și vom face ca ,,Pulsul Uniunii” să bată în continuare într-un ritm de minuni cotidiene benefice comunității. De-acum pe stadionul din Valea Domanului se va așterne tăcerea, orașul cu poeți, scriitori și jurnaliști, Reșița, citadela industriei românești, va fi mai trist cu un zâmbet va fi mai sărac cu o iubire pe care nicio o altă iubire nu o poate inlocui. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
