Uraaaa, uraaa, am intrat în Schengen! Suntem membri cu drepturi (aproape) depline într-unul dintre
cele mai exclusiviste cluburi de pe Bătrânul Continent. Lunile de puțină fiere, șase la număr după
includerea frontierelor terestre, vor trece repede și vor urma cele de miere. Lapte și miere.
Să ne bucurăm, zic, dar să o facem cu moderație. De ce spun asta? Uitați de ce…
La ora actuală, 25 dintre cele 27 de state membre UE sunt în spațiul de liberă circulație numit așa
după tratatul semnat în luxemburgheza localitate în 1985 și parafat prin convenția semnată tot acolo
un cincinal mai târziu. Singurele excepții sunt Cipru și Irlanda, însă prima țară și-a pus ca țintă
aderarea până la sfârșitul anului ăsta. Ambele sunt, însă, insule, unde oricum nu poți intra când și
cum vrei. În plus, statele astea au și problema 2 în 1, aproape trasă la indigo, Cipru cu cele două părți
– greacă și turcă, Irlanda cu partea de Nord, cea care aparține de Regatul Unit.
Trecând peste asta și revenind la covârșitoarea majoritate a membrilor, nu pot să nu remarc că
spațiul Schengen se suprapune acum aproape perfect peste Uniunea Europeană, ceea ce îl face să-și
cam piardă din meaning, cum ar spune englezii. Și dacă Schengen = UE = love, atunci se face loc și
pentru hate, pentru că simțirile astea merg mână-n mână. Mai ales că Bătrânul Continent e cam
incontinent când vine vorba despre unii dintre cei care stau cu fața și sufletul spre Mecca. Cam face
pipi pe el, cum ar veni, nu fără motiv, din păcate, pentru că oricând se poate trezi vreun radicalizat să
pună mâna pe-un cuțit, pe-o sabie, pe-un camion…
Dacă circulația la liber va dura suficient de mult, ne vom bucura de ea din plin. Până atunci însă,
peste mai puțin de o lună, o să avem cu toții de trecut un hop, pentru că nemții vor fi chemați să-și
aleagă cel de-al 21-lea Bundestag, iar Alternativa pentru Germania (AfD) stă chiar bine în sondaje. Iar
Madam Weidel, șefa euroscepticei formațiuni, a spus clar că Germania își va închide granițele în
prima zi când va deveni cancelar și va expulza toți imigranții ilegali. Iar Germania a fost și va rămâne
una dintre națiunile care dau tonul muzicii pe care valsează Europa.
Și unde se duc ilegalii ăștia când se duc? În Schengen, că e liberă circulația… Și nu cred că Franța,
Austria sau oricare vecin al Germaniei va fi foarte fericit.
Ce te doare pe tine de Schengen, că tu oricum ești și britanic și stai mai mult în Regat?, ar putea să
mă întrebe cei care mă cunosc. Ei bine, dorul de România îmi mai trece din când în când prin stomac
(bine că nu rămâne acolo) și mă mai dedulcesc la produse venite, în camioane, de acasă. Și alt suflet
am să le cumpăr când știu că frigorificele remorci nu stau cu zilele prin vămi și riscă să se dezghețe.
Rămân, însă, perioadele când șoferii dorm prin parcări și traversarea Canalului Mânecii, unde am
temerea că se mai face economie la motorină, dar pot să trec peste asta. Mai ales iarna.
Fără să încerc să fiu un profet în țara mea (țările, acum), pentru că am înțeles că nimeni în afară de
Nostradamus și Baba Vanga n-a reușit, am să trag totuși un semnal de avertizare, că alarmă ar fi cam
mult spus – ura, aia ca profund sentiment uman negativ și nu ca manifestare de bucurie ca aceea din
titlu, naște monștri. Iar unul din ăsta ar putea fi, în frumoasa eră a tehnologiei, un nou Schengen.
Schengen 2.0.
Photo by Glenn Carstens-Peters on Unsplash
