MĂRUL LUI ISAAC NEWTON

MĂRUL LUI ISAAC NEWTON

de Matei Mircioane 

UCENICUL VRĂJITOR CARE A SCHIMBAT LUMEA

Zilele trecute, am fost să-l vizitez acasă pe genialul Isaac Newton! Asta pentru că Newton a fost „ucenicul vrăjitor” care a învârtit pe degete mere, pere, planete, stele și curcubee, pe de-o parte, și, pe de altă parte, pentru că am aflat un lucru uluitor: mărul , miraculosul măr, care i-a inspirat tânărului Isaac ideea privind existența forței gravitației, încă trăiește! Mărul trăiește, înflorește și rodește în grădina fermei Woolsthorpe, din Anglia, unde a copilărit, și-a trăit tinerețea și unde Isaac Newton a elaborat multe din teoriile care au schimbat lumea! Adică, teorii care au schimbat înțelesul oamenilor despre lume! Acolo, sub măr, stătea Newton și medita la rotația planetelor, mai dădea cu mâna după câte o muscă sâcâitoare, mai rupea un fir de iarbă și îi gusta măduva dulce-amăruie, când, buf!, din pom a căzut un măr rotund, lucios și parfumat! Să nu zicem că i-a căzut chiar în cap. Să nu exagerăm! Newton nu a menționat niciodată că fructul i-ar fi căzut pe creștet! Dar, vârstnic fiind și deja celebru, a povestit mai multor cunoscuți că ideea privind existența unei forțe universale care ține Luna învârtindu-se în jurul Pământului și planetele în jurul Soarelui i-a venit în momentul în care, în grădina casei părintești, a văzut un măr căzând în iarbă din înălțimea crengilor. „Dacă forța care atrage mărul către Pământ acționează chiar și la înălțimea coroanei pomului, atunci, de ce nu, această forță ar putea acționa și la înălțimi mai mari, chiar și la distanța la care se află Luna!?” Cam așa, zice-se, gândea un tânăr fiu de fermier, în anul 1666! Și, dacă tot i-a venit ideea, s-a gândit să o și dovedească matematic! De aceea s-a apucat de treabă și a inventat calculul diferențial și calculul integral! Căci tânărul fizician de sub măr nu se baza numai pe intuiție, ci și pe experiment și pe demonstrație matematică! O, ce minte strălucită! Nu te mai saturi să te miri! „Ucenicul vrăjitor” avea ca „maestru” natura, dar nici la școală n-a mers degeaba!

MAI ÎNTÂI, SĂ CĂUTĂM MĂRUL PE GOOGLE!

Oare să fie adevărat?! Mărul mai există?, m-am întrebat eu surescitat, dar și neîncrezător, fiindcă din experiența mea de copil de țăran de la Jamu Mare știam că merii nu trăiesc așa mult! Dar, cum e mai ușor să faci documentare și cercetare în ziua de astăzi? Desigur, dând o căutare pe Google! Iată, Google mi-a spus că, într-adevăr, în grădina de la Woolsthorpe Manor se înalță descendentul direct al mărului sub care a șezut și a cugetat Newton! Mărul a fost trântit la pământ de o furtună, în anul 1820, însă, din trunchiul prăbușit au crescut lăstari, iar lăstarii s-au dezvoltat sub forma unor noi tulpini ale aceluiaș măr, din aceleași rădăcini! Așa spune legenda! Soiul mărului se numește Floarea de Kent. Dacă tot am ajuns în Anglia, să cercetăm subiectul mai de aproape! Oho, să ne grăbim, așadar, în pelerinaj la Mărul lui Newton!

SIR NEWTON AVEA MULȚI OASPEȚI

Înainte de ora prânzului, când am ajuns la Woolsthorpe Manor, călătorind cu mașina împreună cu soția, erau acolo, deja parcate, câteva zeci de autoturisme. Așadar Sir Isaac Newton mai avea și alți oaspeți. Am plătit intrarea, de fapt, am plătit permisiunea de a intra în încăperile casei în care a locuit Newton, vizita domeniului și a mărului din grădină fiind gratuite! În clădirile anexă din gospodărie erau instalate multe dispozitive care exemplificau descoperirile și invențiile lui Newton, dispozitive la care zeci de copii ai familiilor de turiști se jucau ca și când erau într-un parc de distracții! Erau și simpatici, dar, și oarecum enervanți, căci nu aveai loc de ei, de exemplu, să dai și tu cu bila printr-o pâlnie uriașă, să vezi cum acționează forța gravitațională asupra unui corp sferic. Copiii aruncau și trosneau cu bilele ca la popice! Sigur că m-am înghesuit și eu printre ei! În casa de locuit a familiei, ni s-a prezentat și un scurt film despre viața lui Newton și, în diferite încăperi, erau ghizi, care povesteau despre Newton, despre ce făcea el și cum trăia familia lui, cum nu își spălau farfuriile din plumb și cum își lingeau lingurile pe ambele fețe înainte de a le înfige în suportul de pe perete! Dar, punctul de atracție maximă era Mărul lui Newton! Prin urmare, să ieșim la aer, să ieșim în grădină, să vedem „mărul fermecat”!

AVEA O FORȚĂ DE ATRACȚIE TERIBILĂ!

Am ieșit din casă și m-am apropiat de măr cu smerenie, cum se apropie pelerinii de măslinii din Grădina Ghetsimani! Era acolo, verde, umbros, înalt și încărcat cu mere verzi! Crengile mai grele erau sprijinite cu suporți din lemn. Am dat roată gardului protector și, cum unele crengi se întindeau până aproape de împrejmuire, am atins o frunză cu mâna! Avea o forță de atracție teribilă! Era o frunză din Mărul lui Newton! Am atins-o cu frică, fiindcă am observat cel puțin doi ghizi care supravegheau pomul de la câțiva metri distanță. Nu aș fi vrut să fiu data afară de lângă măr ca un vandal, dar, nu m-am putut abține! Am văzut, apoi, că unii au fost și mai curajoși, căci pe jos, lângă gărduleț, am zărit două cotoare de măr, proaspăt ronțăite! Așadar, cineva, vreo doi îndrăzneți norocoși, înșelaseră vigilența pazei și se înfruptaseră din merele de aur ale înțelepciunii! Astfel, au devenit și ei geniali! Probabil treptat, după digestia completă! M-am amuzat, râzând interior de teoria imaginată pe baza a două cotoare de măr, desigur, atrase în iarbă de forța gravitațională descoperită de Newton!

PRĂJITURILE NEWTON, CU MERE! 

Cum nechezam eu, așa, pe ascuns, a venit lângă mine unul din cei doi ghizi-paznici, care, probabil, luptau noaptea cu Zmeii-Zmeilor să nu fure merele prețioase, și m-a întrebat dacă știu povestea Mărului. Omul își făcea datoria. Bineînțeles, i-am spus că nu o știu, așa că mi-a povestit că ce și cum. În general lucruri cunoscute și pe Wikipedia. Am aflat, însă, că anul acesta a fost un an excepțional pentru soiul Floarea de Kent, că merele, chiar și când sunt coapte, nu sunt foarte gustoase, sunt mai mult acrișoare decât dulci, dar, sunt foarte bune pentru prăjituri! Că soiul Floarea de Kent nu se mai cultivă în Anglia. A mai fost un măr în Grădina Botanică a Universității din Cambridge, obținut prin altoirea unei crenguțe din Mărul lui Newton, dar și acel pom a fost doborât, recent, de o furtună și s-a uscat. Așadar, pentru prăjituri gustoase ne mai putem baza doar pe mărul original, din grădina lui Newton! Chiar mă gândeam să le propun administratorilor domeniului, organizației de caritate National Trust, să facă prăjituri cu mere din pomul lui Newton și să le vândă turiștilor, în beneficiul fondurilor de administrare și dezvoltare. Eu, cel puțin, sigur aș mai merge la Woolsthorpe Manor să mănânc o Prăjitură cu mere – Newton sau un Ștrudel – Forța gravitației! Poate, mi-aș duce și copiii și nepoții, dacă sunt așa de bune merele cum zice ghidul din grădină!  

CINE A DAT STARTUL?! 

Totuși, hai, să nu închei apoteotic, în parfum de patiserie, această relatare despre un mare om de știință! Închei cu informația că, spre bătrânețe, Newton a mai calculat, a mai cugetat și a mai tot cugetat! Și cât era el de Sir și cât de Newton, lărgindu-și aria de cunoștințe, a înțeles că… știe extrem de puțin! Și a spus ceva de genul, „Deci, gravitația poate pune planetele în mișcare, dar fără Puterea Divină nu le-ar putea porni niciodată într-o asemenea mișcare circulară, așa cum o fac în jurul Soarelui!”. Cum ar veni, Newton era, oarecum, mulțumit de legile fizicii, de legile naturii, de răspunsurile obținute prin calcule matematice privind mișcarea corpurilor materiale, a luminii, în Univers, însă avea nevoie de Cineva pentru impulsul inițial! Cine a dat startul, aceasta este întrebarea! 

Leighton Buzzard, UK, 23 august 2024

Matei Mircioane
+ posts
Distribuiți

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *