Am început un an școlar cu speranță, optimism și responsabilitatea de a avea ca părinți o atitudine și un comportament adecvat dezvoltării armonioase a copiilor nostri. Perioada ce rămâne în urmă ne-a marcat pe toți și dincolo de teorii științifice, studii și cercetări, ca psihologi întâlnim cazuri la cabinet din ce în ce mai complexe.
În cele ce urmează, specialiști din domeniu descriu principalele probleme care i-au adus în cabinetele psihologice pe copii, adolescenți și părinți în anul 2021.
Potrivit Oneliei Pescaru, psihoterapeut și psiholog clinician, restricțiile sociale impuse de pandemie, închiderea școlilor și trecerea la învătământul on line au generat la copii și adolescenți diferite tulburări emoționale, în proporție majoră dezvoltate pe fondul contextului psiho-social. Mulți au dezvoltat stări de anxietate și depresii cu consecințe extrem de grave, până la tentative de suicid.
Cele mai frecvente diagnostice au fost reprezentate de anxietate, atacuri de panică, dificultăți de readaptare școlară, diminuarea concentrării la orele on line precum și scăderea abilităților și interacțiunilor sociale. S-au multiplicat episoadele de furie și irascibilitate. Pentru că nu au mai mers la școli, grădinițe, copiii au fost expuși în plus și stărilor emoționale negative ale adulților- frica, angoasele, nesiguranța-și chiar îmbolnăvirii celor dragi. Astfel, copiii și adolescenții au fost nevoiți să îți depășească temerile și incertitudinile pentru a face față noilor cerințe pentru care nu aveau exercițiu și abilități.
Psihoterapeutul și psihologul clinician Liliana Rotilă a constatat că, tot din sfera tulburărilor anxioase desprindem anxietatea față de examene și presiunea pe care tinerii o simt din partea părinților, profesorilor. Sunt cazuri unde își autoinduc presiunea sub forma anxietății de performanță ( teama de a nu fi suficient de bun, de a nu lua notele cele mai mari).
Apoi apar tot felul de trăiri și datorate specificul vârstei ce implică îndrăgostiri, despărțiri și suferințele asociate. Au nevoie să fie ascultați, să descarce emoții, să se simtă acceptați necondiționat. Alții, au stima de sine scăzută și percepția eronată asupra propriei persoane, își văd punctele slabe și deloc calitățile.
În ceea ce privește părinții, apar pe de o parte nemulțumiri ale acestora, legate de faptul că adolescenții dorind să socializeze mai mult, petrec mult timp în mediul on line sau pe jocuri. În felul acesta se “deconectează” de la ce se întâmplă în jurul lor, chiar de la atmosfera din familie și se conectează cu tineri de vârsta lor care au aceleași preocupări. De multe ori vorbim de un control excesiv din partea părinților care stau cu gura pe ei criticându-i, reprosându-le că nu învață, că sunt dezordonați, le pun etichete iar aceștia nu fac decât să se retragă, să de îndepărteze sau chiar să dezvolte simptome anxios-depresive, alteori, în cazuri grave ajungându-se în zona patologiei de tulburări psihotice.
În urma acestor experiențe împărtășite de colegele noastre care lucrează intens cu copii și adolescenți, deducem că, responsabilitatea noastră ca părinți este extrem de bine conturată: copiii sunt oglinda familiilor în care trăim. Ceea ce văd în casă vor multiplica și în mediul social sau școlar: răspund cu empatie la situații de viață sau cu violență, furii la situații conflictuale. Mai departe, avansând în viață vor proceda ( pe tiparul asimilat în familia de origine) și cu partenerii, cu semenii lor cât și cu copiii ce îi vor avea.
Pentru a evita aceste situații ne ajută să:
- Ne încurajăm constant copiii ( cel putin de câteva ori pe săptămână ) sub forma: “Ai reușit să faci asta bine”, “îmi place la ce rezultate ai ajuns”, “felicitări pentru…”;
- Discutăm cu ei despre gândurile, emoțiile, ideile, preocupările, prietenii, sentimentele lor cel puțin 8-10 minute/ zi;
- Îi facem să se simtă înțeleși menținând un contact vizual permanent în timpul discuțiilor;
- Nu uităm cât ne bucură și încarcă cu fericire o mângâiere sau o îmbrățișare în orice moment al zilei. Cu toții, mici sau mari avem nevoie de afecțiune. Și noi adulții suntem copii mai mari. Avem nevoie de cel puțin 5 minute de afecțiune zilnic;
- Împărțim zilnic cu copiii/ adolescenții treburile gospodărești pe principiul unității “toți murdărim, toți curățăm”, să îi implicăm în viața de familie (aprovizionare, curățenie, gătit, vizite, călătorii etc.);
- Îi ascultăm, să ne ascultăm și respectăm cel puțin 8-10 minute zilnic;
- Le povestim săptămânal din experiențele noastre trăite, pozitive sau negative, astfel încât să simtă că fac parte, că sunt ancorați în mediul din care provin asemenea unor piese de puzzle care se îmbină reciproc și sunt interdependente;
- Oferim apreciere și admirație.
Să ne conectăm unii cu alții!
Revenind la situația actuală din mediul social, pentru a contribui la scăderea incidenței de creștere a cazurilor de infectare cu COVID indiferent de tulpină, este important să conștientizăm că, acea rată de creștere care poate fi decisivă pentru trecerea la on-line, depinde de comportamentul fiecăruia dintre noi. Comunitatea suntem noi, parte componentă din acel procentaj.
În concluzie, tot ce se întâmplă cu copiii și adolescenții nostri are legătură cu stilul personal de viață. Alegem să ne protejăm de medii ce pot genera stări de anxietate și boală psihică prin multiplicarea unor acțiuni conștiente ce pot genera efecte pe termen lung.
Am scris aceste rânduri dorind să ne simțiți alături de voi, pentru că ne preocupă viața cititorilor nostri și a familiilor lor. Ne dorim să trăim într-o societate sănătoasă atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Dincolo de funcții, suntem părinți și cetățeni.
Împreună, prin alegerea unor comportamente responsabile ne putem proteja copiii, tinerii, familiile si putem păstra o rată mică de infectare cu noul Coronavirus în județul nostru.
Vă urez mult succes, cu grijă pentru sufletele lor, dar și pentru ale noastre! Împreună pentru a crea soluții!
