ÎNCEPUTUL FERICIRII
Pe la începutul anului 2018 eram angajat la Teatrul de Vest Reșița în funcția de grafician, când a venit la teatru regizorul Ștefan Iordănescu cu propunerea de a pune în scenă o poveste despre Reșița contemporană, dar, în așa fel încât povestea să fie valabilă și pentru alte localități care au suferit transformări radicale după șocul economic postrevoluționar, după căderea industriei grele, după exodul populației spre orizonturi mai confortabile. Trebuia să găsim o geană de speranță locală, care să poată fi oferită în mod artistic, dar nu propagandistic, spectatorilor reșițeni și de pretutindeni.
Ștefan Iordănescu e un regizor important, cu un CV impresionant, cuprinzând, inclusiv, poziția de fost director al Teatrului Bulandra din București. Stabilit la Timișoara, Ștefan se apropiase de Banatul de Munte și prin faptul că era unul din susținătorii cei mai de seamă ai „Proiectului Socolari”, care a făcut din satul Socolari, din creierul munților dinspre Oravița, un centru cultural original, uimitor, fermecător. Ștefan aflase despre mine că, pe lângă munca de grafician, pictor și decorator, mai lucram și în presa locală, așa că mi-a cerut să-i găsesc subiecte despre Reșița vie, despre oameni, povești interesante, povești dramatice, dar și încărcate de speranță. Eu scriam în presă despre Reșița de vreo 10 ani, așa că nu mi-a fost greu să găsesc printre articolele și editorialele mele subiecte care puteau să constituie temelia unei povești dramatice. Printre editoriale am găsit unul pe care îl intitulasem „Secretul fericirii la Reșița”. Era o poveste adevărată despre veteranul Ioan Adamek din Reșița, pe atunci în vârstă de 92 de ani, care făcea drumeții în împrejurimile orașului și se declara fericit datorită frumuseților naturii. El, chiar, se întreba: „Cum să nu fii fericit la Reșița când fiecare stradă care se abate de pe strada principală dă în pădure, în sălbăticie, în natură!” Lui Ștefan i-au căzut ochii pe titlu, pe subiect, și a cerut unor colaboratori să lucreze un text țesut în jurul poveștii cu „fericirea”, cu „natura”, cu veteranul Adamek. Pentru aceasta, Ștefan a colaborat cu Mădălina Ghițescu-Petre, actor, coregraf și filolog, și Mihaela Lichiardopol, regizor și autor de texte dramatice, importanți oameni de teatru din Timișoara. Ștefan mi-a cerut și mie să scriu o scenă despre viața din uzina reșițeană, scena a fost introdusă în spectacol, așa că, pe lângă rolul meu de furnizor de subiecte, am devenit și coautor la textul spectacolului. Am fost, atunci, și acum, foarte mândru de participarea mea la crearea unui spectacol interesant, alături de oameni talentați, dedicați și celebri în lumea teatrului. Spectacolul a avut succes, a fost prezentat la Reșița, Oravița, Timișoara, București. Chiar am avut parte de mesaje de la spectatori fideli ai teatrului reșițean, care spuneau că „Secretul fericirii la Reșița” a fost cea mai captivantă reprezentație a anului 2018.
POVESTEA MERGE MAI DEPARTE
În vara acestui an, 2021, când mă aflam stabilit de trei ani în Anglia, Ștefan Iordănescu mi-a trimis un mesaj pe care îl reproduc așa cum mi l-a transmis pe messenger: „Matei, tre să facem seria a doua de la secretul fericirii… și e nevoie de tine la text… Te bagi?” Am acceptat imediat, cu bucurie, și ne-am apucat de treabă. Spun, „ne-am apucat”, pentru că am lucrat strâns cu Ștefan, care avea reacții spumoase la fiecare din textele pe care i le-am trimis, avea observații, propuneri. De asemenea, în acea perioadă, Ștefan l-a descoperit pe scriitorul Marian Apostol, din Reșița, care publicase volumul „Ochiul de veghe”, o culegere de povestiri despre istoria recentă a orașului, despre oameni și fapte de pe străzile, din cartierele și uzinele reșițene. Mi-a propus să dramatizez câteva din întâmplările povestite de Marian Apostol în volum. Îl impresionase, în special, o poveste despre o familie de oameni sărmani din cartierul Mociur, un cartier cu blocuri în paragină, în care pare că s-au adăpostit mulți, prea mulți, din necăjiții acestei lumi. Și oamenii aceia trăiesc într-o lume separată, nedorită, chiar hulită de „ceilalți” reșițeni, în „lumea de dincolo de râu”. Eu am creat axul spectacolului, sprijinit pe sosirea unui japonez la Reșița, subiect real, preluat dintr-un ziar local, și întîlnirea acestui personaj exotic cu personaje reale și imaginare din oraș. Am avut nevoie de acest japonez în poveste, pentru că, adesea, un ochi străin vede mai bine elementele de culoare din curtea noastră, de pe strada noastră, lucruri poate interesante pe care noi, localnicii, nu le mai vedem pentru că ochiul nostru le-a zărit prea des, sufletul nostru s-a tocit frecându-se de ele.
O mare plăcere mi-a făcut să îi introduc în piesă pe poetul reșițean Costel Stancu, alături de răposatul său prieten, poetul Ion Chichere, ambii, personaje fabuloase, demne de un roman fantastic sau, iată, de un spectacol dramatic. Ce să mai zicem de faptul că, în spectacolul nostru, poetul în viață și contemporan Costel Stancu apare la braț cu fantoma lui Chichere! Cred că ideile și personajele care luminează acest spectacol sunt interesante, mai ales că ele au fost supravegheate de atenția incisivă a Mădălinei Ghițescu-Petre, un om de teatru care „vede adânc”. Mădălina are un ascuțit simț al spectacolului, știe ce trebuie adăugat, ce trebuie eliminat, astfel încât atenția spectatorului să rămână trează. Este și un inteligent om de echipă cu care oricine și-ar dori să lucreze.
Gata, i-am lăudat destul, poate, prea puțin pe Marian Apostol, a cărui contribuție la crearea „atmosferei reșițene” a fost decisivă. Aceasta, în ceea ce privește textul de la care s-a pornit. Textul, un element important, dar nu cel mai important. Orice om de teatru știe că într-un spectacol cei mai importanți sunt regizorul și actorii. Regizorul Ștefan Iordănescu a ordonat spațiul dintre cuvinte și l-a făcut spațiu de scenă, spațiu de viață, a făcut din cuvinte personaje și din personaje a făcut trăire, emoție. Aceasta, cu ajutorul uimitoarelor „instrumente” care sunt actorii! Actorii, care, pe lângă faptul că și-au adus pe scenă trupul, talentul și sufletul lor, și-au scris și propriile lor monoloage! Să nu mai vorbim de importanța scenografiei, relizate de Dorothea Iordănescu, care a făcut și muzica pentru spectacol.
S-a lucrat cu plăcere și cu pasiune, s-a lucrat în echipă, și nu e puțin lucru, deoarece și Eclesiastul spune că „nu este alt lucru bun de care să se bucure omul decât osteneala lui” și „cine poate să spună omului ce va veni după el”! Noi sperăm că vor veni aplauze. Și dacă nu vor veni, înseamnă că trebuie să facem alt lucru, mai bun!
Premiera spectacolului a avut loc la Teatrul de Vest din Reșița, duminică, 5 decembrie, 2021.
„SECRETUL FERICIRII SE ÎNTOARCE. LA REȘIȚA”
După texte originale de:
Mădălina Ghițescu, Matei Mircioane și Marian Apostol
Regia: Ștefan Iordănescu
Scenografia / Muzica: Dorothea Iordănescu
Miscarea scenică: Maura Cosma
Light Design: Lucian Moga
Video Design: Sebastian Hamburger
Regia tehnică: Ilie Stănescu
Cu:
Camelia Ghinea,
Florin Ruicu,
Marius Tudor,
Ana-Maria Cizler,
Sorin Fruntelată,
Andrada Samoilă,
Robert Danci
Foto: Dana Antoaneta Bălănescu
Matei Mircioane
