Interviu cu Psiholog Dr. Nistor Becia, specialist pe recuperare și reabilitare de sănătate mintală în Marea Britanie
Contextul socio-economic generat de efectul pandemic ne-a pus în fața unor situații neprevăzute, pentru care nu am fost pregătiți să acționăm. Izolarea, teama, distanța de ceilalți au dus la accentuarea unor comportamente latente care, ulterior au contribuit la instalarea unor boli psihice. Și ce facem cu boala!?? O ducem la doctor!! Unde? La cine? Când și cum?
Dintr-un șir lung de știri, interviuri și articole menite la redeschiderea discuției despre necesitatea reformării sistemului de sanatate mintala din România, am decoperit un articol publicat de catre Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZP) in 2015 intitulat ‘Nașterea Sistemului Național de Sănătate, cea mai prețioasă instituție în Regatul Unit al Marii Britanii’. Acest articol a fost publicat de către Nistor Becia, psiholog Clinician din Marea Britanie, de origine română, cu care în cei mai recenți ani am reușit să dezvolt o colaborare în domeniul psihologic. Deși stabilit de mulți ani acolo, Nistor face eforturi deosebite de a-și ajuta țara ori de câte ori are ocazia.
Până foarte recent, colegul nostru Nistor Becia a fost coordonatorul Departamentului Psihologic al Spitalului de Psihiatrie din Cardiff, Tara Galilor, iar pe funcția sa curentă de specialist, are responsabilități pe zone extinse în domeniul recuperării persoanelor externate din unitățile psihiatrice, asistate în comunitate.
Din amalgamul de articole din România ce scot la iveală tot felul de idei și discuții despre ce ar putea fi și cum ar putea funcționa eficient sistemul de sănătate din România, ceea ce m-a atras la articolul colegului nostru din Marea Britanie este că, pe lângă descrierea impresionantă a dezvoltării sitemului de sănăte din Marea Britanie, evidențiază situația curentăextraordinară a acestui sistem care tratează gratuit peste 1 milion de pacienți la fiecare 36 de ore.
Acesta acoperă totul, de la screening-ul prenatal și proiecţii de rutină, la serviciile psihologice și de sănătate mintală, tratamente pentru condiţii medicale de lungă durată, transplanturi, tratament de urgență și fazele terminale.
În 2014, Fondul Commonwealth a declarat că, în comparaţie cu sistemele de sănătate a altor 10 state (Australia, Canada, Franţa, Germania, Ţarile de Jos, Noua Zeelanda, Suedia, Danemarca, Elveţia şi USA), sistemul britanic a fost cel mai impresionant. Acesta a fost evaluat ca cel mai bun sistem în ceea ce priveşte eficienţa, coordonarea, îngrijirea centrată pe pacient, condiţii de siguranţă si probleme legate de costuri.
Iar legat de aceste ultime aspecte, am ținut să discut direct cu colegul nostru Nistor Becia care, pe funcția sa în Marea Britanie, este implicat în politiciile de administrare și eficentizare a sistemului, adresându-i urmatoarele intrebari:
Camelia Bancila: Cum exact este structurat sistemul de sănătate britanic ( cu accent pe sănătatea mintală) ?
Nistor Becia: Este împărtit in doua mari componente, Sistemul Primar și Sistemul Secundar de sănătate.
- Sistemul primar care include: Medici de familie, clinici de specialitate și echipe de asistență în comunitate. Pacienții cu grad redus de risc sunt diagnosticați și tratați în comunitate de psihiatrii și psihologi specializați în domeniu care lucrează în echipe de sănătate mintală.
- Sistemul secundar format din spitale, penitenciare și clinici specializate cu regim de spital. Această structură se aplicăși în cazul sistemului de sănătate mintală.
Camelia Bancila: În domniul sănătății mintale în Marea Britanie domină modelul de asistență spitalizată (sistem secundar) sau accentul este pus pe sistemul primar de sanitate și asistență în comunitate?
Nistor Becia: La inceput accentul a fost pus ca și în România, pe tratament și au existat multe centre și spitale mari împărțite fiecare pe patologie cu pavilioane, saloane și dotări specifice. În ultimii zece ani ,au fost coroborate cercetarea și evidențele acumulate din practica iar această ideologie s-a schimbat. Accentul si orientarea noastră este acum pe prevenire și asistență în comunitate. Chiar și din punct financiar s-a constatat că eforturile și prețul de a menține aceste centre și instituții spitalicesti au fost mult mai mari comparativ cu investitia în practicile de prevenire. Bineînteles, asta nu inseamnă că noi nu mai avem spitale, doar că, modul în care acestea operează s-a schimbat o dată ce numarul de pacienți și perioada de spitalizare s-a redus.
Camelia Bancila: Există criterii bine stabilite și reguli care să ghideze practicienii din domeniul sănătații mintale la stabilirea cazurilor de tratare în spital sau de asistență în comunitate?
Nistor Becia: Criterile și regulile după care noi lucrăm sunt informate de evaluarea si managementul riscului realizate de echipe multidisciplinare. Acesta a devenit un domeniu de expertiză pentru practicienii din Marea Britanie iar planurile de tratament, monitorizarea și orice activitate va lua în considerare și calcul evaluarea și managemntul riscului. În ultimii ani s-au creat multe ghiduri și instrumente standardizate și specifice în stabilirea gradul de risc pe care pacientul îl prezintă pentru sine insusi sau pt ceilalti. De altfel, evaluarea și managementul riscului au devenit o parte din pregătirea noastră la locul de munca, necesară și obligatorie pentru fiecare membru al personalului.
Camelia Bancila: Există structuri intermediare, subsidiare care fac trecerea spre revenirea acestui pacient în sânul comunității?
Nistor Becia: Nu există structuri separate care să facă această tranziție dar există programe și un plan bine stabilit care va fi adoptat de către echipa de asistență în comunitate. Acest plan este focusat pe unicitatea și nevoile fiecărui pacient și este conceput încă de la stagiul când pacientul este în sistemul secundar, adică în spital. Acesta inseamnă că, chiar daca avem două sisteme diferite, acestea lucrează împreună sub o bună colaborare și comunicare între cele două. Această comunicare este de altfel ajutată și de o bază de date comună, o platformă on-line a sistemului de sănătate unde orice practician din sistemul primar sau secundar are acces pentru a vedea istoricul. Eforturile de implementare a acestei platforme comune on-line a avut la bază idea de a elimina confuzia în ceea ce privește planul de tratament și riscurile asociate, deci toți care lucrează sau vin în contact cu pacientul vor fi bine informati. Ca urmare, beneficiul este bilateral, atât al pacientului dar și al sistemului de sănătate.
Camelia Bancila: Ce se intâmplă cu cei care sunt externați si nu au un suport familial sau pe nimeni care să vadă că-și urmează tratamentul, sunt îngrijiți de echipa de asistență în comunitate? Această asistență în comunitate reprezintă un concept nou pentru România unde un pacient cu boală psihică merge la medic doar dacă dorește să i se prelungească medicația.
Nistor Becia: La inceput aceasta a fost o problemă dar pentru a reduce costurile și presiunea pe sistemul de sanatate, guvernul a facilitat construirea oragizațiilor de caritate sau ONG-uri care lucrează în colaborare cu sistemul de sănătate și care preiau asistența acestor persoane fără familie, au suport astfel încât nimeni nu este lăsat nesupraveghiat. În felul acesta, se va reduce și riscul de recidivă și costurile asociate cu o nouă internare sau admitere în spital.
Camelia Bancila: Ce credeți că ar trebui să se schimbe în Romania pentru ca lucrurile să evolueze intr-o direcție pozitivă?
Nistor Becia: Probabil orice sistem de sănătate care acum funcționează peste hotare a trecut la un moment dat printr-un stadiu de criză care a fost necesar și determinant în a se produce schimbarea. Cred că, evenimentele recente și din păcate tragice precum cel de la spitalul de psihiatrie Săpoca din Romania ar trebui folosite ca și o oportunitate pentru a învăța o lecție importantă și pentru a invoca schimbarea către o direcție mult mai optimistă. În felul acesta, cel puțin viața acelor oameni care au decedat nu va fi irosită. Consider că, sistemul din România ar avea un avantaj, deoarece în prezent există în lume câteva modele de succes în domeniul sănătății mintale și al sănătății în general. La baza evoluției acestor sisteme a fost nevoie de multă cercetare și investiție iar pe parcurs au fost multe lecții dure de invatat. Desigur, orice cultură are specificul ei aparte dar luând în considerare elementele comune, sistemul de sănătate din România are avantajul și posibilitatea de a învăța și de a lua tot ce este mai bun de la aceste sisteme în a-și construi un sistem propriu funcțional. Totul va depinde de cât de repede sau de târziu se va accepta în Romania că nimic nu este nou iar faptul de a invăța din lecțiile altora salvează mai multe vieți.
Notă editor: Un rol important îl dețin serviciile de intervenție psihologică din România, servicii nedecontate de Casa de Asigurări decât în mică parte la acest moment. Acești pacienți monitorizați, înregistrați și tratați la timp nu vor mai genera costuri în sistemul secundar, adică în spitale și vor prezenta un risc scăzut, controlabil pentru societate. În prezent, în România pacientul se reîntoarce din sistemul secundar direct în societate fără a beneficia de consiliere psihologică, intervenție și monitorizare în sistemul primar , practic inexistent. Mai depare, pentru a nu comite aceleași greșeli este recomandat să lucrăm în echipe multidisciplinare la schimbarea legii sănătății mintale și numai.
Interviul a fost scurtat și editat pentru claritate.
